Traducand cartea lui Oliver James cu acelasi titlu, am dat peste un paragraf in care este citata teoria lui Erich Fromm privitoare la consumerismul american:
El descria societatea americană a anilor ’50 în felul următor: „Avem o rată de alfabetizare a populaţiei de peste 90%. Avem radio, televiziune, filme, un ziar cotidian pentru fiecare. Numai că, în loc să ne ofere cele mai bune mostre ale producţiei literare şi muzicale, trecute sau contemporane, aceste mijloace de comunicare în masă, secondate de reclame, umplu mintea tinerilor cu cel mai ieftin gunoi, lipsit de orice sens de realitate şi plin de fantezii sadice, la care orice om pe jumătate cult ar fi ruşinat să se uite, chiar şi foarte rar. Dar, în vreme ce mintea fiecăruia dintre noi, tînăr sau bătrân, este otrăvită în acest fel, continuăm să veghem împăcaţi la umplerea ecranelor cu producţii care nu depăşesc graniţele „imoralităţii“. Orice sugestie că guvernul ar trebui să finanţeze producţia de filme sau programe radio având drept scop luminarea minţilor populaţiei ar fi întâmpinată cu indignare şi acuzaţii făcute în numele libertăţii şi idealismului.“
Mai ieri, o tanara emigrata de mult din societatea civila in cea virtuala, a lui Egg-on-Your-Face Book, imi facea teoria chibritului ars exact despre acest lucru. De aceea, chiar daca acest paragraf, aparut in cartea sa, The Sane Society, a fost scris acum o jumatate de veac (... de singuratate!), el pare sa aiba o ciudata aplicabilitate lumii in care traim azi.
No comments:
Post a Comment