Doctrina şocului. Naşterea capitalismului dezastrelor

De curând, a apărut şi în România, la editura Vellant, mult-aşteptata carte a jurnalistei canadiene, Naomi Klein – autoare a mai multor best-seller-uri (No Logo, Fences and Windows etc.).

Din păcate, pe acest picior de plai al satului global al corporatismului umblă vorba că presa s-ar afla sub monopolul unor dezinformatori de opinie – centraţi în jurul celor trei „ciobănei“: Voiculescu (Jurnalul Naţional, Antenele, Euforia) SOVântu (Adevărul, Dilema, Cotidianul, Realitatea, Academia Caţavencu, B24FUN) şi Sârbu (Media Pro, Pro TV, TV Sport, Gândul), plus oaia neagră, oxigenată la vârfuri a trustului Ringier (deţinând cele mai crase tabloide, care nu merită nici măcar menţionate).

C-or fi ei sau c-or fi alţii, că oricum, ăia din acte cu siguranţă nu sunt, niciun angajat al acestei prese libere pe cât este numele pieţei unde-şi au reşedinţa gazetele de perete ale marilor corporaţii nu va risca să cânte fals în corul denigrator al acestei cărţi, care ar trebui, din cauza „stângismului“ ei să fie arsă în Piaţa de care vorbeam mai devreme... După cum vedeţi, sunt perfect conştient de faptul că va mai dura ceva vreme până când filtrele dreptului la replică dat reţetelor neoliberale friedmanite ale Şcolii de la Chicago – din care se constituie Consensul de la Washington şi Noul Secol American – vor putea fi dezactivate şi decartate în lada de gunoi a istoriei, acolo unde le este locul.

Apariţia Doctrinei şocului în România constituie o critică insolită făcută erzatzului discursiv prin care a fost instaurată plutocraţia câştigătorilor tranziţiei de la economia centralizată a socialismului ceauşist către haosul privatizărilor cumetrilor nomenclaturişti şi al schemelor Ponzi care au structurat interacţiunile acestor entităţi corporatiste birocratice închise, unde până şi falimentul pe care l-a cauzat doctrina celor mai hulite păcate biblice a sosit cu ceva întârziere.

Vă aştept aşadar joi, 2 aprilie, orele 19:00, la Librăria Cărtureşti din str. Arthur Verona, 13-15 la o dezbatere pe marginea incitantelor dezvăluiri ale acestei cărţi, prin care este formalizată Doctrina Şocurilor economice, militare, sociale şi geo-politice aplicate pe plan local înainte şi, la scară globală, după sfărşitul Războiului Rece.

Pentru cei care nu sunt familiarizaţi cu acest subiect tabu pentru societatea românească, voi mai adăuga doar faptul că Naomi Klein semnalează în această carte oportunitatea schimbării paradigmei economismului egoist şi a terapiei şocurilor militare şi economice, care a animat cruciada revizionistă pornită de dictatori ca Pinochet, Thatcher, Reagan, Elţîn sau „marele cărturar“, Georgică Tufiş al Doilea, urmărind să „desţelenească“ un teren fertil (pentru cultivarea dogmelor „capitalismului dezastrelor“) prin ştergerea culturii anterioare şi crearea unei tabula rasa, din care orice fel de cunoaştere ajunge să fie considerată un pas înainte...

Prin formalizarea acestei Doctrine a şocului, Naomi Klein denunţă Parteneriatul Public-Privat... al Parvenirii (PPP+P), care şterge delimitările ce îl separă pe înaltul funcţionar public de afaceristul veros (cum este cazul unor înalţi demnitari de la Donald Rumsfeld sau Dick Cheney la întreaga clasă politică românească a patricienilor, tăricenilor, „bomboneilor“ şi băseştilor) invitând la reconstituirea societăţii civile în care să fie denunţati croitorii abili ai hainelor imaginare ale corporatismului, „noua burghezie“ care administrează constant contribuabililor (la bunăstarea societăţii!) şocuri economice brutale (menite să le inducă obedienţa faţă de structurile birocratice ale „capitalismului egoist“) urmărind, prin intermediul unei raţionalităţi limitate şi al unei legalităţi formale autoritare, să instituie şi să consolideze totalizator o Nouă ordine mondială. A venit vremea să o schimbăm!